Cat mai stim noi sa fim recunoscatori in primul rand Lui Dumnzeu? Dar inaintasilor,cei care ne-au aratat adevarata cale?
Dar fata de oameni?ne mai aratam recunostinta?Cum se poate manifesta aceasta recunostinta?

intradevar o problema des intalnita la tineri
noi trebuie sa fim vesnic recunoscatori domnului ca ne-a facut cunoscuta aceasta lucrare binecuvantata si ca ne-a daruit astfel de inaintasi sfinti,care indiferent de imprejurari l-au urmat pe domnul si astfel si-au capatat o cununa in ceruri

Nu de putine ori ma gindeam cit de recunoscator ar trebui sa fiu adunarii care ma crescut intro invatatura curata si fruomoasa fara duhuri straine dar si fara formalisme inutile.Datorita acestui fapt ,cand am parasit ,,cuibul de acasa,, am putut sa ramin in invatatura sanatoasa .E MARE LUCRU FRATILOR

Intr-adevar e mare lucru, frate Mihai! Si in special pentru ca ai adus cu tine rodul acestei invataturi sanatoase, si te-ai dovedit a fi trimis de Dumnezeu, un stalp de intarire si indrumare in mijlocul unor ostasi uneori prea influentabili, alteori prea "adormiti"
Da, trebuie sa-i fim intotdeauna recunoscatori lui Dumnezeu pentru ca are atata grija de lucrarea Lui, si pazeste cu atata scumpatate viata si credinta ostasilor Sai!

Cand am fos la beius...un frate a zis ca recunostinta noastra fata de fratii inaintasi se poate manifesta si prin faptul ca mergem la adunarile de comemorare a lor..sincer am ramas putin uimita!Dar e totusi si un adevar mai ales ca Parintele Iosif Trifa isi dorea acest lucru!

si totusi parca e din din ce in ce mai greu daniela sa ne pornim din casa spre adunari prin tara....vorbesc in dreptul meu

Da asa-i....e din ce in ce mai greu...si de multe ori banii sunt de vina...pentru ca mereu ne gandim ca nu avem destul, ca trebuie sa mai cumparam de aia si de cealalta si daca stam bine si ne gandim niciodata nu ne vor ajunge banii!Adevarul este ca sunt si cazuri speciale in care sunt oameni care chiar nu se pot duce si Dumnezeu le cunoaste foarte bine...sau o alta vorba care am auzit-o de multe ori:oricum numai sutn adunarile care au fost!E adevarat dar macar la adunarile de la mormantul fratilor nostri putem fi pentru ca acest lucru si l-a dorit Parintele Iosif Trifa!Asa gandesc eu..poate pentru ca sunt tanara,nu stiu dar pot spune din proprie experienta ca atunci cand te ostenesti pentru a merge la adunari sau pentru a face un lucru frumos,cheltuind si obosindu-te Dumenzeu iti rasplateste cand nici nu te astepti!

Recunostinta este un lucru mare, in primu rand trebuie sai fim recunoscatori lui dumnezeu pentru ca nea dat viata..... si ca desi suntem foarte pacatosi el inca ne ajuta, caci chiar el a zis "Nu cel sanatos are nevoie de mine si cel bolnav" Eu unul am multe motive pentru ai aduce recunostinta si multumire lui Dumnezeu in primu rand pentru ca sunt sanatos, am ajuns in oastea domnului, am parinti credinciosi, am un dar dat de el darul de a canta la orga, etc

Cel mai de pret lucru care il putem da Domnului din recunostintza pentru cate a facut pentru noi este chiar Sufletul nostru sa il dam sa ni-l curateasca si sa ni-l pregateasca pentru viata vesnica un lucru pentru inaintasii nostri cel mai de pret chiar, este o lacrima fierbinte varsata in rugaciune multumindu-le pentru cate au facut pentru noi si cred ca lacrima ar fi cel mai de pret dar pentru toti atat parinti cat si inaintasi si batrani si fratii tineri care face ca adunarile sa aiba culoare si Doamne de as avea capul plin de apa si tot nu as putea darui cate o lacrima pentru fiecare.

recunostinta......oare cati dintre noi putem spune ca atunci cand domnul ne-a chemat am si raspuns chemarii sale?de cate ori nu am avut impulsul de a merge la adunare prin tara si apoi am renuntat (excludem cazurile financiare)? suntem datori sa ne aratam recunostinta in primul rand fata de domnul nostru pentru ca a suferit si s-a jertfit pentru noi, suntem datori sa fim recunoscatori inaintasilor destoinici care au platit cu pretul vietii lor ca noi astazi sa putem face adunare chiar si sub cerul liber sa putem canta si sa ne rugam fara frica asa cum faceau ei. desi le era extrem de greu ei au luptat si au stat strans lipiti de crucea domnului dar noi astazi....cu toate oportunitatile pe care le avem suntem foarte comozi si ne e mai bine in casa cu familia decat sa fim cu fratii in partasie.

In primul rand Trebuie sa ii fim TOTAL RECUNOSCATORI DOMNULUI si cred ca inaintasi nostri se vor bucura de aceasta.

Si sa fim veghetori recunoscatori aproapelui nostru cu INTELEPCIUNE pt ca putem ajunge o pricina de potihnire. Prin exagerarea se ajunge la mandrie iar prin lipsa recunostineti se ajunge la intristarea acelei persoane.....
Sa ne rugam Domnului sa ne invete cum sa fim placuti lui si el ne va indruma si invata! Amin.